Adevăr ?

Da, adevăr. Nu știu câți dintre noi știu cu adevărat ce înseamnă de fapt ”adevăr”. Și bineînțeles că nu mă exculd nici pe mine din această categorie. Săptămână de săptămână, zi de zi, oră de oră, minut de minut.. nu cred că este moment din viața noastră în care să nu confundăm adevărul cu alte concepte. Nu vreau să dau nume la acel ceva care e antonimul ”adevărului”. Prefer să fiu subtilă.

Nu te-ai gândit niciodată de ce atunci când o persoană te întrebă ”ce faci?” tu, inevitabil, răspunzi ”bine” ? Nu știu dacă e din politețe, sau pentru a părea că totul e bine, dar știu sigur că în 90% din cazuri nu e deloc ”bine”. De ce să ne complicăm cu răspunsuri mari și pompoase ”sunt în mall, îmi caut o bluză care să mă reprezinte, știi tu, cu dantelă și albă dacă se poate, nu o vreau galbenă, știi prea bine că urăsc culoarea asta, și mă uit și după o pereche de pantofi negri pentru o nuntă, doar că, știi tu, îi vreau cât mai simpli...” etc, lista poate continua. E mult mai simplu să te rezumi la ”bine, tu?” Acesta e doar un exemplu de non-adevăr.

”Vreau ca prietenul/prietena mea să fie mereu sincer cu mine” nu mă refer doar la partener ci și la amici. Replica asta nu îşi are deloc rostul.. Nu poți fi sincer cu nimeni, nici măcar cu tine însuți uneori și tu vrei să fii sincer cu cei din jur ? Sau cei din jur să fie sinceri cu tine? Nu se poate.. Gândește-te cum ar trebui să fie de fapt un om sincer, și cum ar trebui el să reacționeze:

-ai o față plouată azi, parcă nu ai mai mâncat de 1 săptămână

-fondul acesta de ten te face mai bătrână decât ești

-chiar ești scârbos, mai abține-te din zâmbit

-încetează să te mai îmbraci ca și cum nu ai avea neuroni

-rochia asta te face de 3 ori mai grasă decât ești de fapt. Tu ești de fapt grasă, dar cu rochia asta pe tine, întreci recordul...

  Asta înseamnă de fapt să fii sincer. Să spui ce mintea ta îți dictează atunci când vezi un anumit lucru. Sigur că asta se poate numi și ”nesimțire”, dar de fapt ne înșelăm. Acesta e de fapt ADEVĂRUL gol goluț.

  Știu că uneori nu spunem adevărul din milă sau simpatie, pentru un prieten, coleg, soră..Nu vrem ca o persoană foarte dragă nouă să se simtă prost. Dar, după cum am zis, ”sincer” e o expresie, îmi permit să spun asta pentru că îmi trec o groază de lucruri prin minte când mă gândesc la el, o expresie complexă și un ”lucru” pe care nimeni nu o să îl poată duce la capăt.

P.S. Adevărul e în inima ta, dar inima îți joacă feste. Ascult-o şi ... așteaptă.

Balcan Madalina, 

mai 2013

Nevoie de ceva

       Mãr? Bananã? Portocalã? Rodie?

Nu.. nimic din  ce îmi doresc.. Am nevoie.. am nevoie de ceva, ceva al meu.. Doar al meu..

Vreau o bucatã din ce am nevoie, un strop din ce îmi doresc, o fãrâmã din ce e al meu.. Doar atât..

Dar unde, unde le gãsesc? Le caut necontenit. Fug de a mea privire, fug de curiozitatea mea, fug de râsul meu.. Fug de mine.

Trebuie sã scotocesc si sã rã..scotocesc pânã când simt cã orizontul îmi bate la fereastã..da, la fereastrã, nu mai bate la usã, cã aflã ”pãrintii”, fereasta  e mai sigurã şi mai protectoare.

Dar nu aud nimic la fereastã. Oare mai întârzie? Oare va mai veni? Oare a uitat unde stau?.. Nu, nu a uitat, e inevitabil. Cumpãrã flori, da, flori, stie cã mã topesc dupã ele..

Dar totuşi, de ce zãboveşte aşa mult? Trandafiri galbeni, da, stie prea bine ce prefer, mi-a luat de atâtea ori.. Dar..

Şi n-am ştiut niciodatã sã am grijã de mine aşa cum o face el. E bun la asta, si nu numai. M-a ajutat sã mã cunosc, si sã îl cunosc.. L-am ajutat când a avut nevoie, da, chiar a avut..

Dar acum..acum unde e? Îmi lipseste, nu mai e ca înainte.. Râsul lui, parcã uneori ciudat, dar plãcut, privirea tulburãtoare dar protectoare, glasul ferm si cald, sfaturile întelepte..

Nu îl mai simt asa de aproape, mã ajutã si acum, dar mai putin.. asta îmi lipseste. Nu mã întelegi, nu?

Este alãturi de mine, dar nu sunt singura lui prioritate.. Mã iubeste, dar nu îmi poate fi mereu alãturi..

Eu sunt cea mai micã, am nevoie de o atentie mai sporitã, ce pot sã îmi fac?

Bine, te înteleg, nu ai timp, dar îti doresti din tot sufletul sã mã asculti, nu poti acum, dar vei putea în viitor.. Mã iubesti, dar mã rogi sã te înteleg.

Bine, te înteleg.. Te înteleg pentru cã esti tatãl meu, si am o nevoie nesfârsitã de tine. Te înteleg pentru cã si tu mã întelegi în putinul timp pe care mi-l acorzi.

Dragã tatã, mã iubesti, stiu.. Dar sunt nerãbdãtoare sã îti spun cã eu, fiica ta, cea micã, de altfel, te întelege, sprijinã si sã nu uitãm cã îti poartã o dragoste enormã.

Pentru cã esti al meu, tatãl meu. 

Balcan Madalina, 

mai 2013