VIAŢA CA O FARSĂ
O umbră rătăcită în tenebre
De gânduri antagonice, minţite,
Păşeşte sigur, apăsat, pe gheaţa
Trăirilor prea mici şi nesimţite.
Cât întuneric luminează timpul
Şi câtă agonie în grimase,
Ce otrăvesc constant şi tragic filmul
Prea fericitelor si adormite case!
Iluzii crunte ne clădesc căminul,
De mici, servim minciuni cu unt pâine,
Mai mutilaţi ne creştem sentimente,
Spre nesimţirea tragică de mâine.
Şi merge viaţa asta, ca pe roate,
Se poticneşte chiar la timp în gară,
Să urce tristul timp pentru de toate
Să ne mai păcălim ...a mia oară.
