Cuvinte amare în lanț de cenușă
Încă ard in inimi, deși doar mocnesc,
Invidie și ura, dragoste redusă,
Aruncată
ieftin din guri ce hulesc.
Egoismul critic ține loc de foame,
Minciuni cizelate se îmbracă-n doamne,
Și în zile triste, păcălim iubirea,
Cu
iluzii calde, cerșind nemurirea.
Se strânge-n emfază bucuria vieții,
Ridicând in tihnă nesimțirea fadă,
Fără Soare vesel, trezind dimineții
Înc-o rază tristă, stinsă...ca să vadă.
E doar înșelare, viața ce-n trăire
Nu
aduce zâmbet și nici bucurii,
Iubirea din suflet nu e amăgire,
Doar cu ea în inimi suntem încă vii.
Strângeți în orbire bogăția vieții,
Ridicați in tihna amorțeala caldă!
Soarele prea bahic, moare dimineții,
A învins confortul, lumea stă ... să cadă!
