O viață

O viață

Ferestre mici, înguste, spre lumea nimănui....
Privesc trezit în mine, căci sunt a nu știu cui,
O lume-n care frica e cea care trezește,
O viață irosită de cel ce n-o trăiește.

Chiar crezi că lor le pasă atunci când nu zâmbești ?
Mai lesne văd detalii atunci când și greșești,
O lume judecată de însăși gloata sa,
O viață iar pierdută...o fi, n-o fi...a mea?

Nici lacrimi și nici soare nu vor trezi minciuna,
Dacă nu e nimic sau totul...e totuna,
O lume ce zidește și urcă  pleava sa,
O viață e doar una, iar asta, nu-i a mea.

 Iluzii egoiste te urcă spre nimic,
Nu irosi "talantul", căci vei  rămâne mic,
O viață e un suflet, mai multe nu primești,
De asta, drag om-suflet, ai grijă... ce trăiești!