Michelle

joi, 9 mai 2013



APROAPE


Mi-am atins sufletul
încet, să nu-l trezesc.
Doarme, acolo departe,
 înnecat de ceva,
ca o explozie de flori
aruncate peste durere.





aprilie 1995

Publicat de Mihaela-Iulia S. la 15:40
Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Totalul afișărilor de pagină

Arhivă blog

  • ►  2024 (1)
    • ►  iulie (1)
  • ►  2015 (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  aprilie (1)
  • ►  2014 (12)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  iunie (3)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (2)
    • ►  ianuarie (2)
  • ▼  2013 (23)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (1)
    • ▼  mai (9)
      • Adevăr ? Da, adevăr. Nu știu câți dintre no...
      • CONCRET ŞI IUBIRE- SUBIECTIV Nu pot percepe fer...
      • APROAPE Mi-am atins sufletul încet, să nu-l tr...
      • ZÂMBIŢI, VĂ ROG...       Mă uit în jur şi în locu...
      • AJUTĂ-NE DOAMNE ! Am plâns,dar  lacrima e ca...
      • RUG- IRONIA VEŞNICEI IUBIRI Mi- ai dat fo...
      • PROBLEMELE Uneori mă gândesc la ce sunt bune prob...
      • FINAL DE GÂND Mă trezesc pustie, asemeni unei hal...
      • SUFERINŢA   ŞI  BENEFICIILE  EI Am trăi...
    • ►  aprilie (5)
    • ►  martie (2)

Despre mine

Mihaela-Iulia S.
Vizualizați profilul meu complet
Tema Filigran. Un produs Blogger.