RUGĂ 


Cu mintea nu am reuşit să mă apropii, 
Cu firea prea departe trist am stat,
Dar lânga voi renasc şi simt că plânge
Un suflet singur şi nealinat.

Cu ce-am greşit ,eu ştiu
Şi Ţie, Doamne, iertare- Ţi cer
Pentru ce sunt şi vreau să fiu,
Tu mă ridici şi-mi dai în ruga dulce
Lumină şi speranţă şi gând viu.

Pacatele m-apasă, gol şi singur
Mă simt, ca şi un om neînceput,
Iertare-ţi cer, o, Doamne, nu ajunge
Să fiu, credinţa-i goală  fara scut.

Cuvântul nu mă-nalţă lânga Tine
Cu sufletul mereu târat pe jos,
Ajuta-mă de om să mă apropii,
Să pot să fiu un strop…
Din ce-aş fi fost.




iunie 2005