NIMIC.


Am o cumplita durere de cap si  incerc sa ma detasez, sa  gandesc.
Nimic, da, asta e.
Un mare nimic." Suntem suma experientelor si gandurilor celor cu care petrecem cel mai mult timp in viata", imi spunea cineva de curand. Mai exact, cei cativa oameni alaturi de care stai in majoritatea timpului sunt ceea ce esti tu in prezent.
Vorba aceea veche bine zice: "Spune-mi cu cine te aduni ca sa-ti spun cine esti". Te limitezi la o persoana, ajungi treptat sa te identifici cu ea si paradoxal sa fii  sigur ca esti inedit; te inconjori de oameni noi, de prieteni adevarati, mereu vei avea ceva de invatat.
Nu te amagi considerand ca e suficient sa iti impartasesti gandurile, aspiratiile, bucuria, cu un cerc restrans de oameni, ghiveciul relativ din prezent nu esti tu.
Tu esti cel cu care te intalnesti in visul tau, esti copilul din tine, cel format din ce iubeste si din cei care l-au iubit si il vor iubi toata viata: parintii si fratii lui. Iubirea adevarata si neconditionata nu te face ghiveci, te creste om frumos , bun si adevarat. Din ceilalti, care nu sunt parte din tine, trebuie sa iei cumpatat iubire si nu experiente, suntem prea diferiti sa ne  insusim ce au trait ceilalti.

Cine suntem noi?
Cine sunt eu?
Eu stiu cine sunt:  sunt un om bogat. Simt in ce fac iubirea si dedicarea parintilor mei, mangaierea mamei, sfatul taios, dar corect al fratilor si prietenilor buni cu care am crescut, povestile si blandetea calda a bunicilor mei. Cu  acestea, cu mine, ma intalnesc in visul meu in fiecare noapte si vor face parte din mine mereu. Acestea nu sunt prezentul, sunt eu mereu, indiferent cate ghivece conjucturale ar trece peste mine.
Cine sunt in prezent? Tot un om bogat. De ce ma consider asa? Deoarece oricat de mult m-ar fura realitatea si ar dori sa ma  plafoneze neajunsurile, nu ma voi limita doar la certitudini, voi continua sa visez. Cei care ma inconjoara sunt copii, tineri, frumosi, iar eu iubindu-i, mai ales pentru ca nu sunt ai mei si nu exista nici o conditionare implicita, invat si cresc mereu. Nu primesc in fiecare zi aceleasi ganduri, aceleasi idei, nu citesc aceeasi carte, nu imi repeta  un megafon stricat aceeasi placa , nu imi impun limite din neputiinte, ci ma innoiesc sufleteste din ceilalti,  asa imi hranesc visul, crescand si eu.
De aceea raman un copil visator care se trezeste cantand, valseaza in gand, iubeste neconditionat, joaca teatru pentru  a multumi pe cei din jur si adoarme plangand.
Plang, pentru ca si copiii plang evident, e o descarcare involuntara ce imi spala simturile, ma tine aproape de mine....sau poate, copil fiind,  doar imi cresc dintii.

Tu,  cine esti? Ceea ce te inconjoara esti tu? Sunt experientele tale sau ti-ai insusit idei din experientele celor cu "experienta"?Auzindu-le zi de zi sunt deja ale tale, pari ca le cunosti de o viata ,dar nu au de fapt nici o legatura cu experienta ta. "Repetitia e mama invataturii", cum spune si dictonul latin. Ni se repeta ce trebuie sa fim pana nu mai suntem noi, suntem doar un rezultat al unei adunari simple.
Habar nu ai cine esti si atat timp cat iti e bine si esti in zona de confort a unor decizii ale caror deznodamant crezi ca il controlezi, nici nu te intereseaza.
Nimic mai amagitor : in prezent nu poti controla viitorul pentru simplul motiv ca esti.... in prezent.
Realitatea nu e Star  Trek si ti-o programezi  avand ca date de lansare in spatiu, experientele altora.Viitorul e imprevizibil de rau sau de bun, e in vis, acolo unde te intalnesti cu tine cel dintotdeauna..
Daca nu decizi in functie de tine cel dintotdeauna, cel cu care te intalnesti in vis si in inima, ci anticipezi prin gandirea oscilanta si fara substanta reala, formata ca rezultat al celor putini cu care te inconjori,  te afunzi zi de zi, cladind un ideal previzibil din realitati... in nimic.

Nimicul, dragilor, nu e previzibil, te pacaleste zi de zi, te afunda, te ingroapa de viu si ajungi sa te multumesti cu ce ai, doar visand la ce ai putea avea o viata intreaga.
Atunci, cand doar visul iti mai aminteste de tine, cauti realitati materiale cu care te pacalesti ca visul e rau doar pentru ca tu nu poti ajunge la el.
 "Vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acri". Pai cum sa fie acri daca nici nu ai ajuns la ei? Vezi ca habar nu ai care e gustul vietii tale?
Cand nu ai salata din fructe de mare te multumesti si cu paine goala, salata din vis nu face decat sa iti aduca strangeri de inima si franturi de vis neimplinit.
Şi la urma urmei, ce-ţi trebuie ţie fructe de mare? Ce, nu se poate şi fără?  Nu-ţi plac evident. Ai gustat odata şi nici nu ai apucat sa iti mulţumesti papilele gustative.... dacă ai  mai fi mâncat şi nu doar gustat, ai fi înţeles. E alegerea ta fricoasă şi leneşă, vrei puţin, ai puţin.
Te macină din când în când, gândul visului din tine...Dacă o să îmi placă şi o îmi doresc să mănânc în fiecare zi? Dacă nu o să am posibilitatea să fac asta? NU, nu....E mai buna painea mea, e a mea, posed ceva cu siguranta, deci dorm linistit.
Realitatea e totul.....iti zici, ce pot sa am acum si aici.

Nimic mai fals, realitatea ta esti tu, iar tu ai uitat cine esti , fiind doar un produs nedefinit al celor cu care imparti ziua, gandurile, zambetul, datoriile, planurile de viitor, libertatea pe care ai senzatia ca o detii, dar ai pierdut-o in momentul in care ti-ai trimis visele la culcare si te-ai hranit cu realitati.
Eşti liber? Mai gândeşte-te! De câte persoane, lucruri, situaţii depinzi şi mai ales în funcţie de ce şi cine hotărăşti tot ce faci? Întoarce-te în timp dacă nu înţelegi... întoarce-te în visul tău şi ai curaj să îl şi trăieşti, nu e doar o refulare, nu e doar un vis, eşti chiar tu.

Visul e talantul nostru care ne aduce aproape de chintesenta existentei, falsa modestie si plafonarea resemnata nu sunt decat ingroparea talantului prin care ne putem ridica din nimic.
Nu ne permitem sa facem experiente pe noi, dar nici nu putem trisa traind surogate. Viata e prea scurta, nu avem timp sa o traim de doua ori.
 Intr-o zi, dragilor, o sa va doara si pe voi capul, dar sper sa va treziti cantand, ca sa nu ramaneti cu valsul doar in gand si sa adormiti prea tarziu ... plangand.