Dorul chinuit când doare
Se lipsește de culoare,
Arde, spumegă, orbește,
Trebuința o trezește
Și te duce binișor
Unde doru-i doar ...un dor.
În iluzia iubirii, alergând febril himera
ce mocnește suferința, o ascunde-n emisfera
Aparențelor zâmbite, fals, forțat și fără pată,
Tu, fricos, străin și sigur...
te mai păcălești... o dată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu