FĂRĂ SFÂRŞIT
Eu
încă mai iubesc şi încă doare...
Amurgul trist e fără de sfârşit,
Deşi cuvântul tremură-n culoare,
Nu mai zâmbeşte azi ce a murit.
Ce suflet rece mai sfărâmă gheaţa
Şi urlă-n amorţirea inutilă?
E ce-am primit ca rest de la viaţă,
Ce a rămas în mine pentru milă.
Şi poezia tremură în versuri
Prea albe, pentru zidul ce rămâne
O poartă, ferecată către ceruri,
A ultimului astăzi, fără...mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu